Mindfulness

 Daca toata lumea are puterea de a isi crea propria realitate, cum se face ca traim din ce in ce mai mult in stari de instatisfactie ?!  Nu renunta la propria putere. Nu incerca sa faci pe plac altora doar pentru simplu fapt de a fi acceptat .  Dezvolta-ti eul matur si increderea in sine. Nici o experienta nu este asemanatoare de la un individ la celalalt, ceea ce inseamna ca realitatile fiecaruia nu seamana unele cu celelalte. Investeste in tine si ofera timp si celorlalti din cercul tau de influenta. Din moment ce respectul de sine iti este orbit, un fir foarte subtire te va delimita de ideea auto-victimizarii, o hazna din care cu greu vom iesi. Noi oamenii, suntem singurele fapturi care nu avem un mecanism automat pentru a ne  maturiza. Oricat de varstinici ar fi, unii aleaga sa ramana in faza copilariei sau cea a adolescentei, fara un temei exact.Maturizarea este in fapt o alegere, nicidecum o obligativitate.  Definitivarea eului ramane la crearea propriei povesti, a propriei reali

“Daca nu iti place un lucru, schimba-l ; daca nu poti sa il schimbi , schimba felul in care gandesti despre el.” –  Mary Engelbreit Sa privim situatia actuala, ceea ce dispunem in momentul de fata, tot ceea ce ne inconjoara si ne ingrijoreaza in prezent, de ce suntem incercuiti, ce incercam sa facem? Situatia exacta, nicidecum varianta cea mai dureroasa...cea pe care ne-o imaginan si ne-o derulam la nesfarsit in minte. Trebuie sa invatam sa vedem dincolo de frici, temeri..sa vedem realitatea exact cum este ea. Acum, ca tot am stabilit ceea ce vedem sau cel putin suntem in punctul observator...intrebarea este : Ce rezultat ne asteptam sa producem? Care ne sunt dorintele si asteptarile vis-a-vis de ceea ce dorim sa infaptuim? Un lucru este destul de sigur, schimbarea intr-un fel sau altul, va avea loc, depinde doar de noi cum privim si cum ne-o implantam . Fiecare schimbare si evolutie din vietile noastre, pentru o productivitate si o durabilitate cat mai mare, trebuie sa aibe loc cu pas

"Ce obţinem când devenim profesionişti, maeştri ai domeniilor în care ne antrenăm zi după zi, e regăsirea puterii noastre adevărate!? Ne găsim voinţa şi vocea proprie, precum şi respectul de sine. Devenim cine am fost întotdeauna de fapt, dar ne-a fost frică să acceptăm şi îmbrăţişăm din toată inima." Cu siguranta , candva, ne-am lovit ,cu totii , de acel sentiment de a nu fi indeajuns de bun, de priceput, de iubit, de intreg.. Fie ca este sentimentul ce altii ni-l inspira, fie ca este inspirat chiar de noi insine.  Nu trebuie sa uitam niciodata, acel gol, doar noi suntem direct raspunzatori, pentru umplerea lui. Noi decidem, cand, daca, cum si cat de mult vom umple; nimeni altcineva nu este raspunzator pentru acest lucru cum nici noi nu putem controla comportamentul celorlalti fata de noi...asa ca ramane sa fim deschisi lucrurilor rele sau bune , care ne sunt aruncate in fata. Iubeste-te si respecta-te ca si cum viata ta ar depinde de asta. Fii recunosc

"Mintea omului , odata stransa in jurul unei idei noi, nu mai revine niciodata la dimensiunile initiale" ( Oliver Holmes ) Pentru o eficienta a propriei noastre dezvoltari, nu e indeajuns sa ne consumam energia intr-un singur mod - ci ar trebui sa luam in considerare mai multe ipostaze care ne-ar putea aduce beneficii sau invataturi. Primul lucru cu care ar trebui sa incepem ar fi : mintea. Ea odata schimbata, putem sa ne schimbam si emotiile, ele odata schimbate, vor aparea altfel de actiuni...de acolo porneste adevarata extindere. Toti avem de urmat anumiti pasi pentru a ajunge in varful propriului nostru munte, incepem prin a fi proprii nostri ucenici, apoi ne aventuram , ca mai apoi sa devenim maestri. Procesul este defapt cel ce ne dezvolta, precum o maree, cu fluxul si refluxul ei. "Viata e o panza mare minunata pe care ar trebui s-o pictam cu toata vopseaua de care dispunem . " Indrazneste. Limitele sunt limite atata timp cat le vedem

"Omul . Pentru ca-si sacrifica sanatatea ca sa castige bani.Apoi isi sacrifica banii ca sa-si recapete sanatatea. Iar apoi este atat de nelinistit cu privire la viitor, incat nu se bucura de prezent; el traieste ca si cum n-o sa moara niciodata si apoi moare fara sa fi trait vreodata cu adevarat" ( James J. L. )   Deseori refuz sa constientizez ca de multe ori traiesc pasiv,, inconstient sau chiar iresponsabil. Cum voi putea sa imi dezvolt o traire mai activa sau mai responsabila? Nu putem depasi temerile daca nu le acceptam intru totul, o realitate pe care o negam. Trebuie sa invatam sa ne acceptam defectele, sa le observam si fim constienti de repercursiunile pe care le pot avea, abia apoi putem merge mai departe.  Precum respingerea  si acceptarea ne sunt implementate, prin procese fizico-mentale; de aceea alergam de atatea ori dupa validarea propriei noastre persoane. Dorim sa fim acceptati, dorim sa avem mereu dreptate, dorim sa fim laudati si ridicati in slavi, dar din